Of, cat de mult te urasc...
Esti asa de rau, asa de dur... Cine te-a ranit in halul asta, incat te-ai gandit sa-mi faci si mie la fel?!
As vrea sa gusti si tu din amaraciunea asta ingrozitoare cu care ma hranesti in fiecare zi... Si totusi, continui sa te iubesc, continui sa te tin aproape... De ce nu te opui? De ce iti place sa vezi cum cuvintele tale imi erodeaza sufletul? Mai bine taci. Taci, taci odata! Nu vreau sa mai aud de tine...
De ce razi acum? Sa stii ca lacrimile nu sunt deloc amuzante... De fapt, nici nu mai pot sa le plang, caci sunt asa de fierbinti, ca as orbi daca mi-ar atinge irisul...
Te rog, pleaca...! Du-te departe si lasa-ma aici, singura, tipand ca o nebuna in rama asta de sticla, unde am incercat sa te pastrez viu si vesnic...
Stii ceva? O sa arunc chiar acum poza asta cu tine... Poza asta cu noi...
Fiindca nu ne meritam unul pe altul, iar eu nu vreau sa traiesc in minciuna...
De ce nu spui nimictaci acum? Te rog, contrazice-ma! Spune-mi ca ma insel, ca ma iubesti, sau...